Vasile Gliga ocupă poziţia 408 în Top Forbes 500 Miliardari. Reghineanul şi-a menţinut afacerea cu ajutorul exportului.

„Nu-i lucru uşor să faci o vioară“, îşi începe povestea Vasiel Gliga. Lucrul la un singur instrument care să scoată sunete magice durează cel puţin 500 de ore de muncă ce se întind pe parcursul unui an. Mai întâi se caută atent lemnul de paltin creţ, o specie rară de paltin care se găseşte doar la o anumită altitudine în munţii noştri.

„Doar unul dintr-o mie de copaci este selectat pentru a deveni vioară. Odată tăiat, lemnul de paltin este transformat în cherestea şi apoi prelucrat până la grosimea necesară. Aici intervine măestria lutierilor“, explică Vasile Gliga. Lemnul trece prin 270 de etape până să ajungă vioară, iar şlefuirea lui este cea mai importantă. Apoi gâtul, faţa şi spatele viorii sunt îmbinate cu un clei special şi vopsite cu diferite lacuri naturale şi sintetice.

Procesul de fabricare a unei viori este lung şi se face în timp pentru a permite lemnului să se odihnească între etape.

Dar tot acest efort este încununat de plauzele a milioane de melomani din toată lumea. „Sunt puţine dintre orchestrele mari din lume în care astăzi nu se cântă la instrumente «Gliga»“, spune Dumitriţa Gliga, fiica lui Vasile. care este şi directorul de marketing a companiei. 50% dintre viorile produse la Reghin ajung pe piaţa din Statele Unite ale Americii, unde fiul lui Vasile Gliga se ocupă de vânzarea lor. Restul, până la 95% din producţie, ajunge în Japonia, Australia, Gemania, Franţa, Anglia, Taiwan, Rusia, Spania

Dar cea mai mare mândrie a lui Vasile Gliga este scrisoarea de mulţimire pe care a primit-o de la maestrul Yehudi Menuhin, fost elev al lui George Enescu. În urmă cu mulţi ani, i-a făcut muzicianului mai multe viori al căror sunet i-a ajuns direct la suflet. „Pot să spun că această scrisoare şi inte