„Adevărul“ continuă serialul dedicat Maiestăţii Sale cu cel mai emoţionant moment. Aprilie 1992: revenirea monarhului în patrie.
La începutul lui 1990, câteva fraze aparte aveau să-şi facă loc în România post-socialistă, invadată de mesaje diplomatice de felicitări şi urări pentru prosperitate întru democraţie. „Nimic nu e mai de preţ decât libertatea individuală şi democraţia care dă cuvântul tuturor. Să jurăm cu toţii, pe zbuciumata noastră istorie, pe credinţa şi lupta strămoşilor noştri, pe conştiinţa noastră morală şi pe mormintele martirilor noştri din această jumătate de veac că nu vom mai îngădui niciodată în ţara noastră dictatura şi extremismele! Eroismul şi jertfele voastre au învins [...] Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi...". Mesajul îi aparţinea Regelui Mihai.
Era prima secvenţă dintr-un film lung şi inutil, ce a combinat, deopotrivă, comedia balcanică, ridicolul şi înţelegerile din spatele uşilor închise. Un nume provizoriu al acestui film ar putea fi „Revenirea în România a Regelui Mihai". Mai presus de povestea unui destin, momentele ce au gravitat în jurul tentativei de încheiere a acestui exil se constituie într-o schiţă a istoriei României din 1989 şi până astăzi. Cu uneltirile, lupta pentru putere, concesiile cu miză, integritate şi, poate, undeva la capătul listei, entuziasmul unui popor dornic să-şi recapete istoria.
Primul atac
Prima reacţie propriu-zisă a Regelui Mihai, de după 1990, a fost transmisă prin intermediul unui interviu, realizat de Mirela Roznoveanu şi publicat în revista braşoveană „Astra", în data de 13 iunie 1990. Declaraţiile Regelui se constituiau, în fapt, într-un atac deosebit de critic la adresa noii puteri şi al modului în care întreaga Românie părea a fi mai interesată de jocurile politice, decât de identificarea unor soluţii de ieşire din criza economică
