Oricat as incerca sa gasesc o dreptate si, mai ales, o ratiune in razboiala presedintelui cu puterile UE, nu pot sa identific nici una.

Cinic privind lucrurile, trebuie sa imi recunosc o vaga placere si un amuzament ciudat care ma bantuie cand vad cum seful statului da cu batul prin curtea granzilor Europei. Adicatelea, vezi Doamne, "avem si noi orgoliu, avem onoare, sarim sa ne aparam principiile si dreptatea furata".

Probabil ca asa trebuie sa isi spuna cei care, sincer, sunt impresionati de agresiunea lui Traian Basescu la adresa liderilor politici ai Uniunii Europene.

De la Bruxelles, presedintele il acuza pe premierul Olandei ca nu a respectat o intelegere politica. Si ne avertizeaza pe toti sa nu care cumva sa intelegem ca ar vrea sa spuna ca nu si-a tinut omul cuvantul dat. O propozitie mai tarziu, uita de eleganta primei lovituri si o spune explicit, sa inteleaga tot romanul:

"Semnul pentru noi ca premierul isi respecta cuvantul ar fi fost daca reprezentantul Guvernului in Parlament sustinea ceea ce am stabilit la Consiliu. Indiferent care ar fi fost votul, am fi considerat ca acesta si-a respectat cuvantul" - fragment din discursul presedintelui.

Nu iti spun, dar lasa-ma sa zic. Tehnica luptatorului care pocneste pe la spate si apoi se ascunde. Dupa ce l-a pus la punct si pe premierul olandez, si-a continuat critica la adresa responsabililor europeni.

De cand a descoperit ca deciziile de la varful UE pot conduce la cresterea dobanzilor pentru creditele de care Romania depinde inca atat de mult, Traian Basescu si-a gasit un nou dusman: liderii cei mai importanti ai Europei. Adevarul e ca mai sus de atat e greu sa mai tintesti. Probabil ca dupa ce si-a epuizat toate victimele din interiorul granitelor, presedintele exploreaza acum noi campuri de lupta. Acolo unde vrea sa ne faca sa credem