… desparţi aerul moale în bucăţi. Iei tot miezul şi-l închizi în ochii de ghepard, apoi uiţi să-ţi desfaci palmele a coajă proaspătă. Şi te gândeşti că aruncând miezul întreg pe fereastră, nu şi-ar mai cere el rostul dintâi. L-ai învăţat cu vizite frugale. Nu-s rele, nu, deloc. Te ţin la adăpost. Despart şi eu. Tot aer. Mai abitir ca tine. Dar nu văzusem încă de dinafară cum e să fii cuţit.
Mi-ai adus în dar gaterele nesomnului şi tremurul cel mare. Tu n-ai vrut, ştiu, dar asta nu-mi desface neliniştea în pietre mici. Mi le-aş fi prins în păr, cu iarbă aurie. Fir cu fir. Dar n-am curaj. Oricum, nu am atât de mult. Îl vreau.
Mi-au rămas numai ştiutele şi înfricoşătoarele închipuiri concrete. Le port strânse-ntre umeri. Îmi ţin de rece şi de frică. Dacă vrei tu, îţi spun azi o poveste. Dar numai după ce adormi. Ca să-ţi îndrăgostesc visele. Şi ca să-mi fie cald.
Am lăsat mai devreme o spirală să alunece întreagă într-un borcan cu miere nouă. De flori de câmp. N-a vrut întâi. I-a înţepat încet oglinda şi-apoi s-a afundat cu trei rotiri prelungi. Cafeaua mirosea mai tare. A aşteptare. Dar le-am ţinut o vreme doar aproape, să se adulmece pe îndelete, să se îmbie plin. Şi abia atunci când au ştiut să strige le-am lăsat toată vrerea să şi-o ardă.
Pe urmă, am ieşit. Dacă te rog şoptit, ai vrea să-mi construieşti ecluze? Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
… desparţi aerul moale în bucăţi. Iei tot miezul şi-l închizi în ochii de ghepard, apoi uiţi să-ţi desfaci palmele a coajă proaspătă. Şi te gândeşti că aruncând miezul întreg pe fereastră, nu şi-ar mai cere el rostul dintâi. L-ai învăţat cu vizite frugale. Nu-s rele, nu, deloc. Te ţin la adăpost. Despart şi eu. Tot aer. Mai abitir ca tine. Dar nu văzusem încă de dinafară cum e să fii cuţit.
Mi-ai adus în dar gaterele nesomnului şi tremurul cel mare. Tu n-ai vrut, ştiu, dar asta nu-mi de
