Ceremonia dedicată Zilei Armatei Române a fost deschisă de intonarea Imnului Naţional. Ostaşii aliniaţi au intonat imnul, toate cele patru strofe. Oficialităţile se foiau. Cetăţenii treceau neputându-şi rupe trei minute din cotidian pentru a onora, măcar prin imnul naţional, jertfele celor care au luptat pentru această ţară, aşa cum e ea. Ne mândrim că suntem patrioţi. Auzim de 20 de ani că la Târgu-Mureş se votează etnic. Ne aducem aminte că suntem români numai când auzim cele patru litere: UDMR. În rest, nimic. Nici măcar decenţă. Imnul, stema şi drapelul sunt simboluri care depăşesc politicul, cotidianul, sărăcia, nevolnicia şi populismul. Sunt elemente care ar trebui să ne facă să înţelegem că, deasupra individului, există un stat a cărui continuitate depinde numai de cei care vor veni după noi.
Oare ce le lăsăm moştenire celor care, agăţaţi zgribulind de mâna părinţilor, au asistat ieri la ceremonia din Centru? Norocul lor este că sunt prea mici să înţeleagă de ce politicul face legea şi nu demnitatea, onoarea, bunul-simţ, raţiunea sau decenţa. Poate vor avea şansa de a trăi într-o lume mai bună. Depinde numai de noi să fie aşa. “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”, aşa a încheita Majestate Sa, Regele Mihai, discursul susţinut ieri în faţa Parlamentului României.
Esenţa stă în această frază pentru ca cei care se întrebau de ce trebuie Regele să vorbească să înţeleagă că nu ei ne conduc pe noi, ei numai administrează.
Ceremonia dedicată Zilei Armatei Române a fost deschisă de intonarea Imnului Naţional. Ostaşii aliniaţi au intonat imnul, toate cele patru strofe. Oficialităţile se foiau. Cetăţenii treceau neputându-şi rupe trei minute din cotidian pentru a onora, măcar prin imnul naţional, jertfele celor care au luptat pentru această ţară, aşa cum
