Ca şi România preaderării, Republica Moldova se găseşte azi în situaţia de neinvidiat de a munci pentru viitor.
La Chişinău, sondajul de opinie e o instituţie influentă. Rezultate implauzibile, rumori de partizanat sau, la alegeri, predicţii zgomotos infirmate nu au reuşit încă să zdruncine prestigiul acestui seismograf al opiniei publice. Tenacitatea sondajului, voinţa de a supravieţui a acestei vox populi în format tabular se explică desigur prin cele câteva, puţine, societăţi serioase care îşi publică regulat producţiile, de foarte multe ori în colaborare cu organizaţii nonguvernamentale de o impecabilă reputaţie.
Este şi cazul unui recent asemenea exerciţiu, rezultat al unei asocieri între IMAS şi IDIS Viitorul. Întreprindere complexă, sondajul în cauză face o spectrogramă aproape exhaustivă a momentului social, economic şi politic contemporan în Republica Moldova. Ce mă interesează cu precădere în aceste succinte consideraţii este problematica europeană. Din lectura nemijlocită sau încrucişată a datelor sondajului se desprinde imaginea limpede şi promiţătoare a unei generice majorităţi proeuropene în Republica Moldova. O majoritate interesată de cele care se petrec în Uniunea Europeană (57%), atentă la raporturile ţării cu UE (56%), care resimte un deficit de informare în raport cu tematica europeană (50%) şi care percepe Uniunea în termeni superlativi (65%). Toate acestea converg spre declaraţia aceleiaşi majorităţi (59%) că, în situaţia unui referendum, ar vota pentru aderarea Republicii Moldova la UE, împotriva unei minorităţi (de 14 procente) care s-ar pronunţa împotrivă.
Găsesc rezultatele remarcabile din motivul elementar că procesul european în Republica Moldova este, în momentul de faţă, într-o fază, să-i spunem, investiţională. În termeni foarte simpli, apropierea Chişinăului de Bruxelles se exprimă acum mai cu seamă printr-un co
