Regele Mihai, care a implinit astazi 90 de ani, ramane in istorie ca o personalitate politica remarcabila a veacului al XX-lea. S-a intalnit in viata cu stituatii extrem de dificile, a trebuit sa negocieze cu dictatori maniaci, cu briganzi, cu aventurieri, cu demagogi si cu gangsteri. A trebuit sa se adapteze unor circumstante teribile, s-a straduit sa faca tot ce tionea de el pentru a salva ceea ce se mai putea salva. A incercat, in confruntarile cu oamenii lui Hitler si cu cei ai lui Stalin, sa pastreze un echilibru al rationalitatii demne. A asistat, inainte de lichidarea monarhiei, la lichidarea pluralismului democratic din Romania. A protestat de multe ori, pana cand cuvantul sau nu a mai fost permis. Comunicatul IICCMER afirma aceasta mostenire, parte din traditia democratica romaneasca, brutal si samavolnic intrerupta la 30 decembrie 1947. Nu voi face niciun comentariu despre cine si cum a gasit de cuviinta sa-si proclame monarhismul de ultima ora. Unii care, in 1992, au palmuit istoria prin fugarirea nesimtita a Regelui, fosti zelosi politruci, traiesc astazi un fel de extaz monarhist. Sa consideram, fara vreun parti-pris, aceste actiuni ca un omagiu pentru fostul monarh, nici mai mult, nici mai putin. Sa ne abtinem de la o ispititoare hermeneutica a variilor motivatii.

I-as reaminti insa d-lui Mircea Geoana ca Regele nu a intrat acum pentru prima oara, dupa mai bine de sase decenii, in Parlament. A fost acolo, pe 18 decembrie 2006, cand Presedintele Traian Basescu a condamnat dictatura comunista din Romania, de la inceputul sau, la 6 martie 1945, si pana in decembrie 1989, cand s-a prabusit in sange, drept ilegitima si criminala. Mircea Geoana, asemeni colegilor sai de partid, nu-si aminteste acest lucru intrucat, la cererea lui Ion Iliescu, PSD-ul a boicotat, prin absenta masiva si printr-o declaratie de protest adoptata unanim de Congresul aceste