Duminică, pe la prînz, am participat la meciul de fotbal dintre suporterii stelişti şi rapidişti din online. A fost un eveniment în care s-au implicat şi glorii ca Helmut Duckadam şi Rică Răducanu.

Ambii şi-au făcut echipele lor, după care le-au dat sfaturi şi indicaţii jucătorilor. Meciul s-a dorit a fi o prefaţare a derby-ului de aseară, însă, toţi cei care au fost prezenţi la acest amical şi au urmat partida din Liga 1 au ajuns la aceiaşi concluzie: partida suporterilor a fost peste ce s-a jucat aseară pe Naţional Arena.

Steaua 2.0 - Rapid 2.0, adică versiunea echipelor formate din suporteri din online a celor două echipe, s-a terminat cu scorul 3-5. A fost multă voie bună, execuţii şi goluri frumoase. Lucruri care s-au reflectat şi în rezultatul final. A fost un meci în care Steaua a dominat, dar Rapidul a fost mult mai incisivă în atac.

Fără un program de pregătire, fără antrenamente zilnice, ci doar cu multă pasiune. Aşa poate fi caracterizat derby-ul suporterilor de duminică. Bucuria de a purta tricoul echipei pe care o iubeşti şi faptul de a fi antrenat de o mare glorie a clubului pe care îl susţin i-a determinat pe cei aproape 20 de jucători să dea totul în teren, dar să nu uite şi de latura spectaculoasă a acestui sport. Nu au fost orgolii. Nimeni nu a simţit nevoia să îşi caftească adversarul pentru un fault mai dur, ba chiar au fost multe momente de fairplay. Inclusiv la sfîrşitul meciului cînd suporterii celor două echipe s-au fotografiat împreună.

În acest sens, o comparaţie cu adevăratul derby de aseară pare oarecum forţată. Am impresia că fotbaliştii profesionişti au uitat să joace fotbal. Au uitat ce înseamnă pasiunea, ce înseamnă să joci un meci cu bucuria de a fi acolo, pe teren, cu zeci de mii de fani scandîndu-ţi numele în tribune.

Fotbal nu este neapărat rezultatul care te ajută să urci în clasament, ci spor