Lipsa de evoluţie face imposibilă dezbaterea problemelor noi care apar, temele politicii devin mereu aceleaşi.
Una dintre întrebările cele mai importante pe care analiştii şi le pun în timpuri de criză este dacă criza economică facilitează reformele sau nu. Sunt multe studii care au analizat dinamica unor economii în ultimele decenii, dar cele mai multe dintre ele arată că nu există o legătură destul de solidă între reforme şi crizele economice. Mai degrabă crizele politice sunt cele care modifică structural, prin decizii mai curajoase, anumite stări de lucruri. Dar crizele politice sunt cauzate de cele mai multe ori de dinamica sistemului politic, şi nu de evoluţii sociale sau economice la care politicienii nu găsesc răspunsuri sau au răspunsuri diferite. Sistemul politic românesc este de multă vreme blocat. Există un echilibru fragil în parlament, menţinut de universalul UDMR, un echilibru care este mai degrabă un blocaj care trimite deciziile majore doar la asumări de responsabilitate şi ordonanţe guvernamentale, adică la o gravă amputare a democraţiei.
Un sistem politic blocat este unul care nu evoluează şi care foloseşte toate resursele doar pentru propria funcţionare. Lipsa de evoluţie face imposibilă dezbaterea problemelor noi care apar, temele politicii devin mereu aceleaşi. Lupta politică este una de uzură şi, uneori, competiţia internă din partide determină în mai mare măsură temele de dezbatere decât probleme de urgenţă socială sau agendă publică.
Desensibilizarea la temele majore
Un sistem blocat nu reuşeşte să asigure o dinamică socială şi nici imaginea evoluţiei sistemului de care se pot lega diferite speranţe ale populaţiei. Nu mai invoc aici încrederea în instituţii, ajunsă la nişte cote incredibil de scăzute. Voi aborda un alt aspect: al neliniştilor sociale, la care politica noastră nici măcar nu se gândeşte să ca
