Şansa lui a fost că mama l-a abandonat în maternitate. Şi tot şansă a fost faptul că, atunci când s-a întors după el, a luat acasă, din greşeală, alt copil. Sursa: ARHIVA PERSONALĂ

Ghiţă are 29 de ani, iar mamă şi tată i-a fost statul. A crescut în cinci orfelinate din Maramureş, iar copilăria şi-a trăit-o ca într-o turmă: erau sute de copii în centrele în care a stat, cu dureri şi frustrări ce nu interesau pe nimeni, cu noduri în gât când rostea cineva cuvântul "mamă", cu trai mizer, abuzuri şi umilinţe.

La casa de copii nu l-a căutat niciodată nimeni. De fapt, mama lui nici nu ştia că are un copil în orfelinat. Îl abandonase la naştere în maternitate, dar după un an s-a întors să îl ia acasă. Din greşeală, asistentele i-au dat însă un alt Gheorghe, de aceeaşi vârstă şi, dintr-o altă greşeală, cu acelaşi Cod Numeric Personal.

Simţea că ceva nu e bine. S-a spânzurat înainte să afle ce

"A fost mai bine aşa", spune acum Ghiţă, după ce, într-o vizită la familie, a aflat că tatăl, alcoolic, îşi bate frecvent cei trei copii, că mama şi-a pus ştreangul de gât nemaisuportând bătăile bărbatului, şi că celălalt Ghiţă, hoţ de meserie, e în puşcărie.

"Nu mă interesează să ştiu despre el, şi nici el despre mine. Nu vreau să mă mai lege nimic de trecut. Dacă părinţii mei ar fi avut o altfel de viaţă, poate l-aş fi invidiat. Dar aşa, în niciun caz", spune tânărul, când este întrebat despre cel care i-a luat locul în familia biologică.

Experienţa lui l-a făcut să tragă o concluzie cinică: "Dacă părinţii sunt limitaţi, mai bine rămâi în sistemul de protecţie. Dacă m-ar fi luat acasă, poate aveam parte de dragostea părintească, dar eram trimis la cerşit, nu la şcoală. Decât să creşti fără educaţie, mai bine fără dragostea părintească".

La dosarul de la Direcţia de Protecţie a Copilului există declaraţii ale mamei, date de-a lungul anilor, în care