Până în urmă cu două-trei luni, încă mai încercam să înțeleg ce se ascunde în spatele mesajelor și acțiunilor președintelui României. Ce-l mână în luptă. Care e, totuși, viziunea lui. De ce e așa ruptă de realitate o asemenea viziune. Dar efortul e în zadar.
Traian Băsescu e, pur și simplu, un președinte scârbit de România și români. Un președinte dezgustat de medicii, de profesorii, de magistrații, de jurnaliștii români. De cetățenii români de etnie rromă. De țăranii români, care sunt fie ”țațe”, fie ”bolșevici”. De foștii lui consilieri. De proprii miniștri, care ”orbecăiesc”. De funcționarii publici. De parlamentari. De polițiști. Mai mult, Traian Băsescu e dezgustat de chiar istoria României. Cea care refuză să-l înregistreze la capitolul ”moderniști”.
Mai are sens, în aceste condiții, să critici ceea ce face și spune președintele României? Există șansa ca vreun cuvânt să-l atingă, să treacă de blana groasă ce-i acoperă fața și simțurile? Să-l facă să înțeleagă că a ajuns un președinte împotriva românilor, nu al românilor? Sunt întrebări pe care mi le-am pus de dimineață, după avalanșa de articole critice la adresa răspunsului pe care Traian Băsescu l-a dat la interogarea referitoare la un posibil mesaj pentru Regele Mihai. ”Un mesaj care să spună ce?”, a replicat, disprețuitor.
Nu, Traian Băsescu nu mai are nimic de spus. Chiar dacă, cel puțin aparent, vorbește. Emană fraze și propoziții. Urât mirositoare. Jignitoare. Nu caut comparații în regnul animal. Nu există vreo ființă vie care să merite să fie asociată cu Traian Băsescu. În sine, reprezintă o specie nouă. Un mutant. O eroare genetică. Un exemplar care, totuși, va rămâne în istoria României. Dar nu așa cum visează el. Ci cum sunt păstrați, în formol, în muzeele de biologie, avortonii. Ca lumea să nu care cumva să uite ce a putut naște politica autohtonă a ultimilor 20 de ani.
Pân
