Love stories, de Radu F. Alexandru, în regia lui Claudiu Goga, cu Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Alexandru Pavel, Diana Cavallioti, la Teatrul Metropolis.

Premiată la concursul Piesa anului (2010) al UNITER, piesa Labirint, de Radu F. Alexandru, ce se joacă acum la Teatrul Metropolis cu titlul Love stories, produce încă de la lectură oarecare stupoare cu privire la viziunea autorului asupra iubirii în relaţia de cuplu. O seamă de neînţelegeri bizare scoase la iveală prin forţarea notei duc la situaţii ireconciliabile faţă de care o simplă ridicare din umeri nu este însă suficientă, fiindcă pretenţiile autorului sunt ceva mai mari şi bat spre misterul fiinţei şi al existenţei.

O mamă autoritară, intolerantă şi nefericită, un tată filozof carismatic, profesor universitar intră în derută la aflarea veştii căsătoriei fiului lor, băiat de treabă, fiinţă vulnerabilă, dar avid de dragoste (care i-a lipsit probabil în familie). Aleasa, Giulia, e prezenţa cea mai stranie din piesă, fiindcă face un copil fără să-l fi dorit, se căsătoreşte cu tatăl acestuia tot à contre coeur, pentru ca spre final să-şi dezvăluie pornirile perverse (e lesbiană) dintr-un prea plin al accidentelor biografice. E orfană de mamă, o părăseşte mai apoi şi tatăl, care se sinucide într-o cameră de hotel cu ea alături, caută afecţiunea şi o găseşte pe undeva prin junglele Americii de Sud, lângă o fiinţă de acelaşi sex şi cu aceeaşi vocaţie a suferinţei, dar şi a speranţei. (Cam trasă de păr această istorie exotică!) În final, din toată astă încrucişare de destine, tatăl care părea cel mai raţional şi detaşat (ironic în exprimare), se sinucide (lovitură de teatru) lăsându-i pe toţi cu gura căscată, inclusiv pe spectatorii care sperau probabil la o revenire la verosimil a celor despre care autorul se angajează a ne povesti. Mai ales că acesta ni se adresează în mod direct în vreo trei rep