De aproape două decenii, ei cer înfiinţarea unui nou cimitir, actualul plasament nu mai are locuri de veci

La fiecare nouă înmormântare, ei sunt nevoiţi să-şi dezgroape rudele decedate mai de mult şi să facă loc pentru cei care au trecut la cele veşnice de curând.

Situaţia este dramatică pentru că de cele mai multe ori, morţii nici nu apucă să putrezească şi sunt dezgropaţi pentru a face loc altora.

„Acum două săptămâni de zile când a fost o înmormântare, au dezgropat oamenii şi i-a îngropat din nou, nici nu erau putrezi”, a declarat indignată Margareta Filip.

Cimitirul este aşezat pe o colină chiar la intrare în localitate, este un teren abrupt şi oamenii trebuie să aibă o condiţie fizică foarte bună ca să ajungă la mormintele din vârful dealului.

Sara Răchitaru s-a îngrijit de pe acum să-şi orânduiască locul de veci. Ca să îngrijească mormintele, femeia urcă pe o potecuţă şi de multe ori calcă pe morţii altora.

„Eu sunt de 50 de ani aici, am loc de veci acolo sus, în margine de tot. Ca să ajung acolo, îmi fac loc printre cruci, printre morminte. Eu am scos nişte tufe ca să aibe copilul meu unde să mă îngroape, dar pe unde m-o sui acolo, nu ştiu? ”, rămâne nedumerită Sara Răchitaru.

Din lipsă de locuri, oamenii au întărit marginile dealului şi şi-au construit acolo cavourile. Victoria Rocşoiu, „a reuşit” să i-a şi ea un loc de veci, chiar la marginea cimitirului.

„Sunt aici din anii 1962, eu am luat la margine ca spânzuraţii că nu am putut să iau în altă parte şi în cimitir nu am găsit loc”, a mărturisit mâhnită Victoria Rocşoiu.

Mormintele recente sunt amestecate cu cele din 1930, cu cele ale personelor aduse să construiască barajul Porţile de Fier, nimeni nu mai ştie cine este sub crucile care au rămas în picioare.

Enoriaşii bisericii din Gura Văii cred că locuri