Regizorul Liviu Ciulei s-a stins din viaţă, la vârsta de 88 de ani, în Germania. El lasă în urma sa o importantă filmografie şi o pagină extrem de importantă pentru cultura română. Pentru lumea teatrului şi a filmului românesc, Liviu Ciulei este mai mult decât un regizor, un scenarist, un arhitect, un actor şi un scenograf. El este un mit şi o legendă. În 1965, filmul românesc a ieşit din anonimat datorită unei inspirate adaptări pentru ecran a romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu, în regia lui Liviu Ciulei, film premiat la Festivalul Internaţional de la Cannes. Liviu Ciulei a primit atunci Premiul pentru Regie, ceea ce i-a deschis ulterior porţile unei cariere internaţionale.

La Bucureşti, Teatrul Bulandra poartă amprenta sa, teatru pe care l-a condus timp de zece ani, între 1963 şi 1972. Din 1980, Liviu Ciulei a lucrat în străinătate, în Germania, dar mai ales în Statele Unite, unde a condus Teatrul Tyrone Guthrie din Minneapolis între 1980 şi 1985. Mai multe generaţii din România l-au cunoscut pe Liviu Ciulei şi ca actor, el şi-a început de altfel cariera în 1945 la Teatrul Mic. Pe ecrane a apărut în mai multe filme, cum ar fi Facerea lumii, realizat în 1971. Pentru nostalgicii cinematografiei româneşti din anii Republicii Populare Române se impune un titlu: Valurile Dunării, film regizat de Liviu Ciulei în 1959.

Dincolo de succesele, peregrinările şi căutările sale, Liviu Ciulei a fost o personalitate cu un fel de forţă magnetică, un om de o mare cultură şi de mare rafinament, precum şi un teoretician al teatrului şi al artei spectacolului. La începutul anului trecut, Horia Roman Patapievici a realizat o emisiune televizată cu Liviu Ciulei şi l-a întrebat: ce trebuie să ştie un om de teatru care vrea să monteze o piesă, cum abordează el întâi şi întâi un text? La care Liviu Ciulei a dat acest răspuns memorabil: "Cred că un regizor a