Chiar dacă summit-ul de pe 26 octombrie a fost considerat de mediile de informare ca fiind unul “istoric”, “crucial” sau “al ultimei şanse”, el nu este de fapt decît o etapă, un nou pas în efortul colectiv al europenilor de a găsi răspunsuri la multiplele crize cu care sunt confruntaţi. Pentru că în prezent, cum spun mulţi comentatori avizaţi, criza a devenit durabilă.

Criza a devenit durabilă şi o spune, printre alţii, un foarte bun cunoscător al situaţiei economice din Europa şi din lume, preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet. Pentru unii această criză a început în 2008, cînd toată planeta a încasat unda de şoc a unui sistem de credite total aberant inventat de americani.

Pentru Jacques Delors, care s-a aflat în fruntea Comisiei Europene între 1985 şi 1994, criza a început în anii 70 cînd Europa a intrat într-un veritabil declin. Jacques Delors reaminteşte într-un interviu acordat revistei L’EXPRESS cît de greşite au fost atunci opţiunile economice ale Europei Occidentale.

Ea s-a crezut înşurubată veşnic pe soclul performanţelor economice, s-a hrănit cu utopia că va rămîne campiona lumii în materie de tehnologie şi competitivitate, şi a început să neglijeze industriile tradiţionale, în frunte cu siderurgia.

Tot Jacques Delors reaminteşte că în 2010, reuniţi la un summit la Lisabona, şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene au lansat un adevărat semnal de alarmă: "deceniul care urmează, au spus ei, va fi unul crucial, trebuie în mod obligatoriu să reindustrializăm Europa, să redevenim competitivi şi să procedăm la reformele necesare în acest scop.”

S-ar părea că acel semnal de alarmă a avut răsunet numai în disciplinata Germanie şi în ţările nordice, un spaţiu în care, de altfel, unda de şoc a crizei din zona euro se resimte mai puţin.

Dezbaterile care au loc în prezent în Franţa pun însă accentul