Pentru producătorii de seminţe, de floarea-soarelui sau de dovleac, ţara noastră este piaţa ideală. Românii mănâncă anual, în medie, aproape un kilogram de seminţe de persoană, iar consumul este în creştere de la an la an.

Pe stadion, pe stradă, în pieţe dar şi la petreceri sau acasă, când vizionezi un film, la un pahar de bere sau ca desert după o masă copioasă, în familie sau alături de prieteni şi uneori, la locul de muncă, consumul de seminţe a depăşit orice frontiere. Le scuipi direct pe jos dacă eşti „băiat adevărat", le aşezi frumos pe o hârtie sau într-un colţ dacă eşti mai delicat, le ascunzi într-un cornet în caz că eşti pudic, ori le strângi de pe bărbie sau de pe pulover dacă interlocutorul te priveşte insistent.

Pentru că există o diversitate de caractere umane, e firesc ca şi seminţele să se găsească în numeroase sortimente: pentru cei care mănâncă mai condimentat se pretează cele cu sâmbure mare în două culori şi multă sare, există apoi produse intermediare, cele de floarea-soarelui negre - care au ajuns, foarte repede cele mai apreciate (semn că suntem o naţie moderată) - dar şi cele fără sare, pentru românii „fără culoare". Dacă lenea e mare sau condiţiile nu sunt prielnice pentru spart seminţe, pe piaţă există şi produse gata decojite.

Criza creşte apetitul

Ne mândrim nu doar cu diversitatea, dar şi cu o mare cantitate de seminţe consumate. Anual, mâncăm 13.000 de tone. Plecând de la un preţ de referinţă de 2,5 lei pentru o pungă (mediu pentru un magazin de cartier) care are 150 de grame, putem concluziona că românii cheltuiesc pe seminţe 217.000.000 de lei. Sau aproximativ 50,5 milioane de euro.

Ca şi cantitate consumată, ne situăm pe locul doi în Europa după Spania. Ca şi consum pe cap de locuitori e foarte posibil să trecem pe primul loc având în vedere că avem o populaţie de două ori mai redusă.

În România tră