Englezul Paul Wood trăieşte în România de 13 ani şi a ştiut că vrea o viaţă aici, după ce a petrecut o oră la Sighişoara, într-un cartier din apropierea gării. "Era decrepit, prăfuit, totul era vechi". Astfel începea aventura englezului cu România, una oximoronică, cu stări oscilând între fascinaţie şi respingere.

Era la prima călătorie în România, în vara lui 1990. Îl aduseseră interesul pentru efectele comunismului în Europa de Est, despre care îl auzise povestind pe tatăl său, dar şi ideea că aici era un paradis fără reclame, fără capitalism şi muzică rock sau pop. S-a dus apoi în Capitală. Bucureştiul l-a cucerit. "Am fost extraordinar de încântat, era o fervoare deosebită". Aceasta a fost prima sa impresie despre Bucureşti, unde a stat patru zile.

Entuziasmat de frumuseţea în paragină

"Ce altă capitală europeană este atât de dezinvoltă, aşa diferită de altele, aşa de plină de energie şi de umbre şi, da, aşa de ne-europeană, în ciuda mall-urilor, hipermarketurilor, a consultanţilor străini extrem de bine plătiţi şi a altor orori ale democraţiei? Ştiu că străzile devin râuri inaccesibile când plouă. Ştiu că ar trebui să fiu mulţumit când gropile şi trotuarele sunt reînnoite cu fonduri europene, dar nu sunt. În mod iresponsabil, eu sunt entuziasmat de o frumuseţe pe care am găsit-o în paragină când am venit aici pentru prima oară, în 1990", scria Paul în 2005, după şapte ani petrecuţi în România.

Nu a dat glas dorinţei de a se stabili în România chiar în 1990. Au mai trecut opt ani până când o oportunitate de carieră l-a adus din nou în "cea mai interesantă ţară din Europa de Est", aşa cum caracterizează România.

În prezent, Paul are o firmă de headhunting, pe care a deschis-o în 2000, după ce anterior a lucrat pentru Antal International şi KPMG.

Este celibatar şi locuieşte în centrul vechi al Capitalei, pe strad