Mai sînt 10 luni pînă la Olimpiadă şi presa scrisă se pregăteşte pentru ca să citiţi poveştile emoţionante ale campionilor şi ale învinşilor. Citeşte prima corespondenţă a Luminiţei Paul din oraşul gazdă al Jocurilor

"Întreaga mea carieră m-am aflat în strînsă legătură cu presa scrisă, căreia i-am fost şi îi voi fi întotdeauna recunoscător". Cuvintele sînt rostite într-o engleză rară, cu acel strop de piper al accentului britanic, de un bărbat care, aflat în spatele unei tribune, pare de 30 de ani. În realitate, are peste 50. Îmbrăcat într-o cămaşă albă şi pantaloni închişi la culoare, probabil negri. Este Sebastian Coe, campion olimpic în 1980, la Moscova, şi în 1984, la Los Angeles, în proba de 1.500 de metri. A fost recordman mondial la 800 de metri pentru multă vreme, din 1981 pînă în 1997. Actualmente, preşedinte al Comitetului de Organizare al Jocurilor Olimpice din 2012.

E un mic discurs pe care îl ţine în deschiderea ediţiei a 3-a a briefingului pentru presă organizat la Londra zilele acestea. Spune o glumă un pic amară. La o şedinţă a LOCOG, au fost unele discuţii, puncte asupra cărora nu s-a căzut de acord. Cineva a spus apoi: "Orice am face, o să vedem asta mîine în ziare", iar altcineva a replicat: "Nu-ţi face griji, e probabil deja pe un website". Lumea din sală rîde subţire. Sîntem toţi în aceeaşi oală. Mai mult sau mai puţin.

Tehnica vs carneţel

În stînga mea, o ziaristă blondă cu trei ani mai în vîrstă decît mine are pe genunchi un arsenal întreg de aparatură supermodernă. Tastează pe iPad, apoi se întoarce la mobilul touch screen cu cele mai tari conexiuni. Revine la iPad şi aproape că mi se face jenă de carneţelul în care notez. (Mă scapă de spaimă doar faptul că am un pix cu pastă mov). Am lăsat laptopul la garderobă pentru că mi-am închipuit că notiţele de mînă sînt suficiente pentru o sesiune de prezentăr