Recensământul populaţiei se arată a fi un alt exemplu de lucru făcut în stil pur balcanic. După un întreg scandal, absurd, în privinţa CNP-urilor, întrebări precum „Cine e capul familiei?” sau faptul că numai soţia trebuie să spună dacă a mai fost sau nu căsătorită, par de-a dreptul ilare. Cât priveşte CNP-ul, discuţia o consider nefondată. Ca să mă exprim mai puţin academic, CNP-uri găseşti pe toate gardurile: pe orice OP bancar, reţetă de farmacie, inclusiv pe abonamentul de transport în comun. Pe deasupra, există în România o institutţie numită Evidenţa Populaţiei, instituţie a Statului român de unde chiar el, Statul poate oricând să vadă cine, ce CNP are.

De la mijlocul recensământului, cei care nu vor să-şi declare CNP-ul vor fi pasibili de amendă. Cu toate acestea, subprefectul ne-a asigurat că se vor găsi soluţii tehnice de completare a CNP-urilor lipsă. Păi şi amenda? Destul de simplu, să nu uităm că este criză şi foamea instituţionalizată de bani din orice resurse e greu de astâmpărat. Logica celor care ne conduc mă depăşeşte. Dacă statul poate avea oricând acces la CNP-ul meu, de ce mă mai întreabă?! Oare vor să verifice dacă ştim ce numere de ordine avem? Impresia de consipiraţie creată seamănă, mai degrabă, cu metode de disimulare şi de instaurare a panicii.

E doar un recensământ, o numărătoare pe capete să vedem câţi mai sunt prin ţară şi cam cine a mai rămas care poate fi într-un fel sau altul „exploatat”.

Recensământul populaţiei se arată a fi un alt exemplu de lucru făcut în stil pur balcanic. După un întreg scandal, absurd, în privinţa CNP-urilor, întrebări precum „Cine e capul familiei?” sau faptul că numai soţia trebuie să spună dacă a mai fost sau nu căsătorită, par de-a dreptul ilare. Cât priveşte CNP-ul, discuţia o consider nefondată. Ca să mă exprim mai puţin academic, CNP-uri găseşti pe toate gardurile: pe orice OP bancar