Poate nu întâmplător moartea lui Liviu Ciulei, acest veritabil monarh al artei, s-a petrecut în ziua în care a reapărut în lumina reflectoarelor Regele Mihai, pentru că ambele personalităţi au marcat, fiecare cu „armele" sale, pentru totdeauna destinul ţării noastre.

Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, iar apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1945 la Teatrul Mic, în piesa „Încătuşarea". Din 1950, intră în trupa teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, jucând rolul Piotr din „Cei din urmă". De atunci şi până-n zilele noastre, numele său a fost sinonim cu cel al Teatrului Bulandra, unde a fost actor, regizor, scenograf şi, nu în ultimul rând, director. De la debutul ca regizor în 1957, cu „Omul care aduce ploaia", cele mai mari spectacole ale sale, devenite capitole în istoria teatrului românesc, au fost puse în scenă la compania întemeiată de doamna Bulandra. Printre cele mai strălucite montări ale lui Liviu Ciulei se numără „Cum vă place", „Elisabeta I", cu Gina Patrichi în rolul titular, „Furtuna" - în care foarte tânărul pe-atunci Florian Pittiş era un serafic Ariel ce se lupta cu un la fel de tânăr Caliban pe numele său din acte Victor Rebengiuc, ambii răspunzând comenzii unui colosal Prospero jucat de uriaşul actor George Constantin -, cele două puneri în scenă ale „Scrisorii pierdute", cea din 1972, cu un Toma Caragiu flamboaiant, şi cea din 1979, cu Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ.

Nemaiputând ţine piept cenzurii comuniste, Ciulei a părăsit România în 1980, având o carieră bogată şi în străinătate, fiind, printre altele, director al Teatrului Guthrie din Minneapolis, dar şi profesor la Columbia şi la New York University. După decembrie 1989 s-a reîntors acasă, la Bulandra, unde a fost nu doar director onorific, ci şi regizor activ, punând în s