Susţin integral propunerile formulate de preşedintele CSM cu privire la regimul pensiei de serviciu a magistratilor în situaţia specială a savârşirii unei infracţiuni de corupţie sau a unei abateri disciplinare grave. Consider demersul ca fiind unul firesc şi având ca finalitate tocmai întărirea statutului judecatorului sau procurorului şi, mai ales, o securizare a pensiei de serviciu prevăzută pentru magistraţi. Propunerile preşedintelui CSM, odată adoptate şi puse în practică, sunt de natură să confere un plus de legitimitate publică pensiei de serviciu speciale.
Aşa cum a decis Curtea Constituţională încă din anul 2000, printr-o decizie celebră, instituirea pensiei de serviciu pentru magistraţi nu reprezintă un privilegiu. Tocmai întrucât pensia de serviciu este o compensaţie pentru o carieră de privaţiuni şi interdicţii, ea este incompatibilă cu corupţia şi cu călcarea în picioare a standardului de excelenţă etică specifică statutului de magistrat.
Propunerile formulate de preşedintele CSM nu fac decât să expliciteze unele prevederi legale deja existente. Sub acest aspect, propunerile nu sunt nici senzaţionale, nici fără precedent.
Legea actuala prevede deja pierderea dreptului la pensia de serviciu pentru magistraţii care săvârşesc infracţiuni, precum şi pentru cei care sunt excluşi din magistratură ca urmare a aplicarii unei sancţiuni disciplinare.
Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea 303/2004, condamnarea definitivă a unui magistat în funcţie pentru orice infracţiune săvârşită fie cu intenţie, fie din culpă, duce automat la eliberarea din funcţie. În acest caz, precum şi în situaţia excluderii din magistratură ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare, judecătorul sau procurorul pierde, în mod implicit, şi dreptul la pensia de serviciu.
De asemenea, potrivit art. 82 alin. 5 din legea 303/2004, deptul la pensia serviciu este