Învinşi fără drept de apel cu un an în urmă pe "Estadio Nacional", "tricolorii" urmau a da iarăşi piept, în penultimul meci din grupă, cu Portugalia, nimeni alta decît formaţia ce-l avea în componenţă pe Eusebio, golgeterul mondialului din 1966, turneu final unde lusitanii s-au clasat pe treapta a treia.
După victoria cu 3-0 din 27 octombrie 1968, portughezii nu au mai izbutit decît un egal cu Grecia, astfel, partida de la Bucureşti devenise crucială pentru adversari. Între timp, România a învins de două ori Elveţia şi a remizat cu Grecia, cele 5 puncte acumulate poziţionîndu-i la ora meciului pe primul loc în grupă.
12 octombrie 1969: "Hai România! Mexico ' 70 te aşteaptă!"
A fost momentul cînd a intrat în scenă Dobrin..."Şi a venit minutul 30, minutul victoriei şi, foarte probabil al Mexicului: Dembrovschi interceptează mingea în propriul nostru teren şi după o cursă scurtă, îl deschide pe Lucescu. Acesta, fără să ezite, îl lansează pe Dumitrache în careul advers.Un dribling scurt, încă unul. Toţi aşteptam şutul, dar Dumitrache îl vede pe Dobrin pe un culoar mai bun şi îi lasă mingea. Şutul plasat şi puternic al excelentului jucător piteştean nu-i lasă lui Damas decît speranţa barei, dar aceasta, necruţătoare, îndrumă mingea în plasă, acolo unde a reuşit să o ajungă portarul portughez, 1-0 pentru România!" (Sportul).
"Prinţul din Trivale" marca după mai bine de doi ani în tricoul Naţionalei, ultima reuşită consemnîndu-se în mai 67, Elveţia-România 7-1. Au urmat momente fantastice oferite de Gicu Dobrin: a driblat, a făcut curse de peste 30 de metri în care şi-a pierdut pe drum adversarii şi l-a pus în mai multe rînduri în dificultate pe goalkeeper-ul oaspeţilor.
"Degajat ca într-o joacă. A fentat irezistibil, aducîndu-şi adversarii într-o stare de uluială. A pasat ireproşabil. Nimeni n-a reuşit să-l contracar
