Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Dumitru, considerat în tradiţia populară patronul păstorilor şi al iernii pastorale. În tradiţia populară, Sfântul Dumitru este Sâmedru, cel care împarte anul pastoral în două anotimpuri: vara (23 aprilie-26 octombrie) şi iarna (26 octombrie-23 aprilie). De aceea din strămoşi se spune că de la Sâmedru încep urgiile iernii, căldura ascunzându-se în pământ, până la primăvară.

Din bătrâni există şi acum o frumoasă legendă a întâlnirii Sfântului Dumitru cu oamenii. Se spune că el avea o turma de oi tocmai în vârful muntelui. Pentru că nu cobora în vale, nu ştia că pe lume mai există şi alţi oameni în afară de el. Dar într-o noapte i-a visat pe semenii săi, aşa că a pornit să-i găsească…

Tradiţii şi superstiţii

Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri care au loc în ajun de Sâmedru sunt focurile vii. În ajunul sărbătorii, pe 25 octombrie, este "Focul lui Sânmedru", când oamenii aprind focuri în curţi sau pe dealuri, peste care sar copiii, să fie sănătoşi, iar tinerii pentru a se căsători.

Ritualul spune că cei care sar peste foc vor fi sănătoşi tot anul şi feriţi de boli şi necazuri. Focul are menirea să alunge fiarele, precum şi puteri roditoare, astfel că după ce este stins, oamenii aruncă în grădină cărbuni şi cenuşă.

Bătrânele împart covrigi, pâine, nuci, mere, struguri şi prune uscate doar celor care sar peste foc. Tot astăzi se pomenesc morţii. Se dau de pomană coliva de Sâmedru şi colaci în formă de cruce.

Considerat patronul păstorilor, Sânmedru aduce în repertoriul superstiţiilor un obiceiu străvechi pe care ciobanii din locurile Moldovei îl practică şi astăzi. Pentru a afla cum va fi iarna, păstrorii îşi aşează cojocul pe iarbă în mijlocul oilor, aşteptând să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.