Istoria ne arată că marile crize economice nu sunt numai rezultatul istovirii randamentelor vechilor tehnologii, dar şi o consecinţă a decăderii morale a societăţii. Ce am văzut până acum în cărţi despre căderea imperiilor urmează să experimentăm pe pielea noastră în următorii (zeci de?) ani. Generalizarea minciunii şi criza morală împing civilizaţia occidentală către un marasm economic. România nu va putea să lipsească din cazanul cu smoală al purificatoarei crizei globale. Pentru noi circumstanţele sunt agravante. De fapt, degringolada socială şi economică din ultimii 20 de ani au drept principală cauză tocmai climatul generalizat de necinste.

Cuţitul a fost învârtit încă o dată în rană săptămâna trecută de Steven van Groningen, preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini (CIS) şi al Raiffeisen Bank România, care a rostit un adevăr: mediul de afaceri românesc este mult prea corupt. Ceea ce ştiam despre autorităţile publice - ni s-a amintit - este la fel de adevărat şi pentru sectorul privat. "Trebuie să avem toleranţă zero pentru corupţie", a mai spus reprezentantul uneia dintre primele bănci din România.

Cum îi dăm dreptate, o spunem din capul locului că totul trebuie să înceapă cu băncile. Pentru că dacă mediul de afaceri este corupt, băgăm de seamă că nucleul dur al acestuia - sistemul bancar - trebuie să fie şi principalul focar al corupţiei. Şi chiar este! Pentru că nu este încrengătură mai bolnăvicioasă în economia românească decât cea dintre stat şi băncile comerciale.

De la declanşarea crizei, băncile au fost beneficiarele de necontestat ale deciziilor de stat. Aşa se face că se regăsesc prea puţin pe nota de plată de după spargerea bulei creditării pe care tot ele au creat-o. Garanţiile guvernamentale din programul "Prima Casă", îndatorarea la FMI şi Comisia Europeană cu 20 miliarde euro pentru a contrabalansa indicatorul deteriorat de