Pe 16 octombrie 2,7 milioane de francezi au votat în alegerile primare ale Partidului Socialist. Au votat viitorul candidat socialist pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor. Un număr imens de oameni s-au prezentat deci să voteze în alegerile organizate de un partid. Ideea a fost propusă Partidului Socialist la începutul anului de un think-tank de stânga - Terra Nova.

Era un moment de derută pentru socialişti, fără lideri puternici, cu o amintire tot mai îndepărtată privind accesul la putere (ultima dată au câştigat alegeri prezidenţiale în 1988). Alegerile primare ar fi trebuit să ofere o competiţie reală, deci legitimitate pentru câştigător în viitoarea confruntare cu Nicolas Sarkozy, ar fi trebuit să scoată electoratul socialist din starea de somnolenţă şi să readucă partidul în prim-planul dezbaterilor publice. Ei bine, alegerile primare au satisfăcut şi au întrecut toate aceste aşteptări.

Cum anume au funcţionat? Orice cetăţean francez a putut vota contra unei donaţii de 1 euro şi după o declaraţie de aderenţă la valorile republicane. Avem deci 2,7 milioane de oameni care au donat ca să voteze în alegerile socialiştilor. Competiţia internă a partidului a dominat agenda politică a Franţei în această toamnă. În primul tur, pe 9 octombrie, au fost şase candidaţi, doi dintre ei mergând mai departe în al doilea tur. Dezbaterea dintre finalişti, François Hollande şi Martine Aubry, a fost urmărită de şase milioane de telespectatori. A câştigat Hollande, dar toţi ceilalţi competitori şi-au arătat apoi sprijinul pentru el, împotriva lui Sarkozy, la viitoarele alegeri oficiale. Deja Hollande pare favorit, în sondajele de opinie naţionale are o cotă de popularitate de 63%, faţă de Sarkozy, care a coborât la 38%.

Tabăra dreptei a fost pusă pe picior greşit. Au încercat să ridiculizeze alegerile de la socialişti, să spună că sunt un exerciţiu irelev