Scurta cuvantare a fostului nostru suveran in fata Parlamentului a starnit, si starneste inca, reactii pe toate palierele si chiar pe toate tonurile.

Interesanta dragoste de complezenta

Cei mai multi vorbesc in termeni elogiosi si o fac cu toata sinceritatea. Ceea ce spun ei, izvoraste din respectul pentru o personalitate care face parte totodata si din istorie, si din contemporaneitate. Poate tocmai de aici deriva intelepciunea cuvintelor.

Altii vorbesc elogios din complezenta. Au ascultat cu oarecare indiferenta cuvintele regale, dar nu vor sa faca nota discordanta cu ceilalti, aflati pe o pozitie favorabila.

Pozitia lor seamana cu a unuia caruia ii vorbesti intr-o limba total necunoscuta, iar el da aprobator din cap, ca sa para ca a inteles ceva.

Domnul Nastase, altadata un antimonarhist infocat, impartea marti colegilor timbre postbelice, cu imaginea regelui pe ele. Infatisarea sa manifesta acea bucurie, specifica liceenelor care strang la piept ilustrata cu actorul preferat.

Regii vorbesc scurt. In vorba lunga se baga presedintii

Alti domni, tot din Opozitie, n-au pierdut prilejul sa se dedea la mici osanale privind mesajul regal. Flerul le spunea ca asa ceva il irita pe Basescu, ceea ce le aduce capital politic de pe la Ponta, Iliescu, Nastase, Antonescu si poate chiar de pe la unii extraparlamentari.

Foarte putini au dat de inteles ca sunt impresionati de scurtimea si concizia mesajului regal, ca au auzit intelepciune multa, in cuvinte putine.

Inca imi amintesc ziarul in care aparuse mesajul regal din Parlament, dupa alegerile din 1946. Era titrat cu litere mari, paginat pe trei coloane, cu fotografia regelui pe mijloc si cu textul pe o suprafata ceva mai mare decat o foaie de caiet.

Mesajele regilor nostri au fost totdeauna scurte, contineau n