A hotărât să trăiască în România tocmai pentru motivele care îi determină pe cei mai mulţi români să caute o viaţă mai bună în altă parte: oamenii, lipsa de organizare, absenţa regulilor, haosul.
Plictisit de Olanda, pe care o caracterizează ca fiind supraorganizata şi previzibila, o ţară care a ajuns să se concentreze pe formă, şi nu pe fond, Johan Bouman, în vârstă de 34 de ani, a decis să se mute în România, în 2008. Locuieşte în cartierul Titan din Bucureşti de mai bine de patru ani, alături de soţia sa, Ana Maria, şi fetiţa lor. Lucrează ca traducător pentru firme internaţionale, companii farmaceutice şi Parlamentul European. Pentru că se gândeşte că la un moment dat s-ar putea plictisi de traduceri, s-a înscris la Facultatea de Drept.
De ce ar da cineva o viaţă în Olanda pentru una în România? Johan spune că ar fi plecat oricum din ţara sa natală, iar dacă nu se întâmpla să o cunoască pe soţia sa, ar fi ales probabil Germania sau Statele Unite.
"Olanda este supraorganizată. Oamenii discutau amănunte şi erau foarte serioşi, iar mie mi se păreau neimportante problemele lor. M-am plictisit de previzibilitate, de faptul că totul este riidizat şi are o procedură prestabilită. Olandezii au rezolvat problemele de bază şi sunt atenţi numai la chestii de procedură, nu mai ştiu ce înseamnă o problemă adevărată", spune Johan.
Şi totuşi, de ce România?
Prima vizită, prima întâlnire cu mica corupţie. În noiembrie 2002, Johan avea primul contact cu oraşul în care urma să se mute şase ani mai târziu. Era un frig bun, sănătos, uscat, nu umed ca în Olanda. După ce a admirat metroul şi Dâmboviţa, a intrat "într-o scenă de război": Grozăveşti. "Toate clădirile stăteau să cadă", îşi aminteşte Johan, care nu a mai fost curios să vadă dacă, între timp, lucrurile s-au schimbat.
"Am intrat, a venit un paznic. Ana Maria (soţia sa -n.r.) nu a s