L-am redescoperit pe rege in criza. Visam la monarhie dupa ce am constatat falimentul politicii. Asa si-a inceput si Mihai I discursul in Parlament. Politica, o arma cu doua taisuri... desteapta chestie, orice ar spune orisicine. Si-a facut loc prin usa intredeschisa. Si ce a gasit acolo? Mai nimic. O gasca de parlamentari transformati in fotografi de ocazie, un popor absent si cativa nostalgici frenetici. Plus un grup de profitori, dornici mereu sa devoreze orice mocaciune.
Oamenii sunt ipocriti prin structura. De un asemenea adevar nu ar trebui sa ne rusinam peste masura, dar nici sa-l aruncam, inca o data, sub pres. Nu ne-ar face decat de doua ori mai vinovati. Cat ne-a fost bine, am petrecut bucurosi ca intram in randul lumii. Casele si masinile pe care ni le-am permis in ultimii ani, dupa ce visasem o viata la ele, ne-au luat mintile intr-atat incat ne-am indatorat cu totii pentru ele.
Acum a venit criza. Nefiind niciodata bogati, redescoperim saracia cu tenta lucie. Acum ar fi bun regele. Pe care l-am uitat 21 de ani. De care nu ne-a pasat niciodata prea mult. Care nu a existat practic. Astazi este privit ca un salvator, pentru ca suntem faliti si speram ca el si monarhia sa ne scoata din propria mizerie in care ne-am afundat tocmai din cauza propriilor noastre limite, a micimii noastre si lipsei de viziune.
Ce popor sa isi regaseasca fostul suveran, cand cu greu ne putem identifica in spatele conceptului de natiune. Mai degraba un popor de stransura, mereu orientat sa profite de pe urma cuiva, sa se descurce el cumva. Astazi isi imagineaza ca regele, fie si doar ca simbol, l-ar putea extrage din marasmul in care se scufunda pe zi ce trece. Sa-i panseze frustrarile. Si de aici pana la monarhia salveaza Romania nu a mai fost nici macar un pas. A venit de la sine.
Exista un val de simpatie pentru regele Mihai si mon
