Profesorul belgian Eugene van Itterbeek a ales să-şi petreacă ultima parte a vieţii la Cisnădioara, la câţiva kilometri de Sibiu, pentru că a preferat luxul liniştii, al naturii de o frumuseţe extraordinară şi al unei culturi diverse, în locul confortului de care s-ar fi bucurat în ţara sa natală. Este de 17 ani în România şi este profund recunoscător acestei ţări, care l-a întregit spiritual şi cultural şi i-a oferit o "experienţă cosmică" pe care nu ar fi găsit-o niciodată în Occidentul Europei.

La început, sătenii din Cisnădioara îi ziceau "Belgianu'", pentru cei mai mulţi numele său, Eugene Van Itterbeek, fiind aproape imposibil de pronunţat. Acum, când îi întrebi despre el, spun simplu "dom' profesor". S-au trezit că le-a devenit consătean în '94, când şi-a cumpărat o casă cocoţată pe un vârf de deal, la câţiva paşi de cimitirul în care îşi va dormi somnul de veci: "Eu sunt născut catolic, iar cimitirul e evanghelic, dar sunt convins că o să se găsească o modalitate să-mi pot cumpăra un loc de înmormântare acolo. Dacă satul m-a acceptat viu, sigur o să mă accepte şi mort, mai ales că cimitirul e după colţ, o să mă duc pe jos, n-o să am nevoie de dric!"

"Un veteran sub drapel"

La cei 77 de ani ai săi - pe care nu-i arată însă nicicum, pare cu cel puţin zece ani mai tânăr - profesorul van Itterbeek se consideră, mai în glumă, mai în serios, "un veteran sub drapel": o carieră universitară de peste cinci decenii - "numai bună pentru Guiness Book!" - împletită cu o prodigioasă activitate de critic şi teoretician literar, filosof, poet, prozator, editor şi traducător, în neerlandeză -limba sa maternă - franceză şi germană.

Aproape 35 de ani - până la ieşirea la pensie, în 1994 - a predat limba şi literatura franceză la Universitatea din Leuven (Louvain), unde îşi făcuse studiile de drept, filosofie şi litere şi unde s-a întors ca profesor după