Cumătrul lui Traian Băsescu, Paul, cel care-şi spune prinţ, i-a trimis Regelui Mihai o scrisoare de la mulţi ani, plină de mizerii, care a fost preluată de agenţiile de presă şi care începe cu „Dragă unchiule”. Paul îl acuză aici pe rege că în 50 de ani de comunism n-a făcut nimic pentru popor, în afară de mesajele pe care le transmitea, „de Paşti şi de Crăciun” Textul mi se pare mizerabil. (http://www.mediafax.ro/politic/printul-paul-catre-regele-mihai-in-cei-50-de-ani-de-comunism-nu-ati-facut-nimic-pentru-popor-8904731/)

Şi aici, acest Paul amestecă relaţiile de rudenie, cu relaţiile sale cu Casa Regală, care nu sînt acelaşi lucru. El e nepotul regelui Carol al II-lea. Dar nu e şi prinţ, cum pretinde. Paul e fiul lui Mircea, cel născut dintr-o căsătorie oficiată la Odesa, între prinţul Carol şi Ioana Maria Lambrino, căsătorie care contravenea cu statutul Casei Regale şi care a şi fost anulată ulterior în România. După divorţ Carol s-a căsătorit cu prinţesa Elena a Greciei şi a Danemarcei, cu care a avut un copil, pe viitorul rege Mihai.

Astfel că Mircea Lambrino, în calitate de fiu recunoscut al regelui Carol al II-lea şi fiul său Paul au putut revendica şi au şi obţinut după moartea regelui în exil o parte din averea personală a acestuia, dar nu puteau emite pretenţii la proprietăţile Casei Regale din cauză că singurul fiu recunoscut al regelui Carol al II-lea, potrivit regulamentului Casei Regale, era Regele Mihai. Nu spun că a fost drept ceea ce s-a întîmplat cu primul fiu al regelui Carol, dar oficial el nu făcea parte din Casa Regală. Acestea fiind regulile, Carol II a trebuit să divorţeze pentru a se urca pe tron.

Mircea Lambrino, deşi era fiul său, n-avea titlul de prinţ şi cu atît mai puţin îl are Paul Lambrino, fiul său. Aşa că pretenţia celui din urmă de a deveni parte, ca moştenitor al regelui Carol II, la proprietăţiile Casei Regale