In tara unde Ion Iliescu isi sterge o lacrima cu batista, miscat de discursul regelui, unui nene plasat in randul premierilor ii suna mobilul si raspunde, Mircea Geoana sta in fund si tine o cuvantare in care vorbeste despre reverente, iar Crin Antonescu marturiseste ca prezenta fostului monarh in Parlament reprezinta cea mai frumoasa zi din viata sa, eram convins ca voi trece cu vederea aceste topisme datorita unui discurs mai presus de meschinaria pe care o traim.
Ei bine, n-a fost sa fie. Stiu ca este de megafite sa te dai acum atins in filonul simtirii, sa te lasi patruns de momentul istoric pana la convulsii. Probabil ca, daca adresarea regelui catre natiune ar fi respectat o regula nescrisa, si anume ca un monarh sa nu faca politica, as fi fost, macar pentru o secunda, in ciuda educatiei, monarhist pana in cele mai mititele fibre.
Trecand peste faptul ca discursul, cu exceptia acelui final remarcabil, nu mi s-a parut a fi la nivelul momentului unui suveran caruia i-au confiscat patria atat rusii, cat si ostenii democratiei, care a asteptat decenii pentru a-si reafirma juramantul de credinta fata de tara sa, constat ca desi nu a pomenit niciun nume, Mihai I a prestat ca un Crin Antonescu usor sedat, adica fara limbarita mitocaneasca. Cateva mostre: "Politica poate aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primondial al institutiilor statului. (...) Vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romaneasca. Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa traca prin situatii injositoare. (...) Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. (...) Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile
