Arbitrajul, domeniu virusat de mafie sau expirat pentru viitor? # Şefii şcolii susţin că meseria nu mai e interesantă pentru că puştii vor acum să cîştige mult, cu efort minimal # Un grup de tineri arbitri bucureşteni acuză modul discreţionar în care se face accesul unui arbitru de la jocurile de copii pînă la Divizia D şi apoi la B, C şi A

31 octombrie e pentru arbitraj ce e 15 septembrie pentru învăţămînt. Încep cursurile şcolilor de arbitri în toată ţara. Inclusiv în Bucureşti, la Asociaţia Municipală de Fotbal, unde se va înregistra recordul negativ din istoria şcolii de arbitraj româneşti. Doar 17 tineri s-au înscris la cursuri, ceea ce înseamnă numai 6 % din "şcolarii" de acum 30 de ani! Aşadar, arbitrajul nu doar că nu mai atrage, dar în acest ritm chiar riscă să moară în următorii 10 ani. Care sînt motivele?

1. Comoditatea

Cel mai la îndemînă motiv e adus ca argument chiar de şeful arbitrilor pe Bucureşti, Alexandru Crişan: "Cine credeţi că mai renunţă în ziua de azi la calculator şi la bairamul de peste miezul nopţii, pentru a se trezi la 7 dimineaţa ca peste două ore să arbitreze în Chitila sau la Clinceni?".

30 la sută dintre cei care încep cursurile şcolii de arbitru le şi termină, susţin examenul şi apoi primesc carnetul de arbitru-stagiar

2. Banii "oficiali" nu atrag la început

Drumul ce trebuie parcurs pentru a deveni arbitru n-ar dura mult. Taxa de înscriere variază în funcţie de judeţ, de la 50-70 de lei în Provincie pînă la 100 de lei în Bucureşti. Cursurile durează maximum 4 luni, apoi dai un examen şi primeşti categoria de arbitru stagiar. Cu această titulatură poţi arbitra la liga a 5-a, la minifotbal, la copii şi la juniori. Peste alte 6 luni dai examen pentru divizia D, unde ai nevoie de minimum doi-trei ani de experienţă pentru a promova la C. Deci, cu totul, cam 3-4 ani în care baremuril