Vaticanul a militat la începutul săptămânii pentru o reformă radicală a sistemului financiar mondial, subliniind că „economia are nevoie de etică” şi a cerut înfiinţarea „unei autorităţi publice globale” şi a unei „bănci centrale mondiale” care să conducă sectorul financiar depăşit de criză. Denunţând mentalitatea profitului cu orice costuri ca fiind responsabilă pentru prăbuşirea financiară, papalitatea condamnă ceea ce numeşte „idolatrizarea pieţelor” şi „gândirea neoliberală”, făcând criza responsabilă pentru scoaterea în evidenţă a unor comportamente precum egoismul şi lăcomia colectivă.

Profesorul Bogdan Glăvan consideră că poziţia Vaticanului seamănă până la confuzie cu cea a G-20. Eu am observat însă că papalitatea s-a inspirat din crezul prim-viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu. Acesta aprecia într-o prezentare publicată pe site-ul BNR – înainte ca Vaticanul să se exprime în favoarea unei noi ordini economice mondiale bazate pe etică şi binele comun – că se impune: „Înlocuirea paradigmei economice compromise de actuala criză «individualism, profit cu orice preţ şi indiferenţă faţă de valorile morale» cu paradigma viitorului «spirit de solidaritate, profitabilitate în condiţii de stabilitate şi respect faţă de morala social㻄. Dar bineînţeles că şi învăţăturile lui Georgescu sunt tributare cuiva. Etienne Davignon, preşedintele Clubului Bilderberg – citat de prim-viceguvernator în prezentare – atrage atenţia că: „Păcatul originar nu este consumul pe datorie, ci disparităţile crescânde în procesul de distribuţie a valorii între profit şi salarii”, ceea ce „determină angajaţii să apeleze tot mai mult la credite de la bănci care îşi obţin sursele de împrumut tocmai de la beneficiarii unor sisteme inechitabile de distribuire”.

Ca să conchid, filosofia papală actuală pare a fi apropiată nu doar de cea a G-20, ci şi de cea a Clubului Bilderberg,