Aniversarea Majestăţii Sale Regele Mihai n-a fost un prilej de a opta între monarhie şi republică. La cei 90 de ani ai săi, Regele este un simbol. Evenimentul din 25 Octombrie s-a referit la dimensiunea morală în primul rând, caracteristica ce lipseşte puternic azi în politica românească. Atunci când vezi decenţa şi valoarea istorică a personajului, n-ai cum să nu zăboveşti o clipă şi să priveşti. Totul a fost ca într-o poveste, ca un film despre curţile regale din state foarte îndepărtate de noi. Am visat pentru o clipă că Majestatea Sa Regele se adresează constituţional plenului Parlamentului, cu un scop precis, legat de viaţa noastră zilnică. N-a fost din păcate aşa. Am auzit un mesaj calm, uşor dojenitor, dar plin de compasiune din partea unui om care ne-a acordat acest privilegiu uriaş. Să împlinească 90 de ani şi să-şi dorească să fie alături de noi. Cei care i-au fost supuşi cândva, când se afla pe tron, au venit însufleţiţi la Parlament, la Operă sau la Palatul CEC. Bătrânii noştri înţelepţi au vrut să retrăiască doar pentru o clipă normalitatea, decenţa şi bunul simţ care domnea în societatea românească înainte de venirea ciumei roşii. De la ei mai avem de învăţat încă destule, să redescoperim ce ne aparţine, să ne întoarcem pe cât posibil la tradiţiile şi valorile care i-au făcut să fie mândri că sunt români. Am vrea şi noi, dar nu prea avem conducători care să justifice acest sentiment dorit de multă lume.
Lovit din stânga şi din dreapta de figurile mari şi sinistre ale puterii de azi, Regele Mihai a tratat cu o superioritate graţioasă, lipsită de îngâmfare, toată această mizerabilă tărăşenie pusă la cale de Băsescu, Boc şi Anastase. Voit sau nu, figurile menţionate anterior s-au situat în tabloul de azi alături de comisarul sovietic Vişinski, de Gheorghe Gheorghiu Dej, de Bodnăraş, de mulţi agenţi sovietici care au distrus p
