Discursul regelui Mihai a continut cateva elemente de politica partizana, deoarece principele Duda a simtit nevoia sa afirme inca o data ceea ce spune oricui il intreaba. In esenta, faptul ca o societate condusa de insi lipsiti de demnitate arunca in derizoriu orice demers de a trece drept templu. Unde intri cu sfiala, dornic sa ai inspiratia sa te nimeresti in dreptul luminii exact in clipa cand se revarsa din sanul binecuvantat.
Nu m-am asteptat la sageti din partea Mariei Sale, il consideram gestionar al unei planete a iubirii pur si simplu, unde Traian Basescu nu are cod postal. Depasind, insa, amaraciunea de a descoperi ca si Mihai I este tot un om, voi ramane cu cateva vorbe rostite in casa democratiei. Vorbe mari, un mic dictionar al principiilor unei natiuni destepte: tara, demnitate, identitate, libertate.
Vorbe grele, care s-au izbit de pereti fara sa intalneasca pe traiectorie constiinte. Vorbe care au ajuns in aorta poporului desi discursul a inceput cu "doamnelor si domnilor senatori si deputati". Fara intermediarii care inchiriaza monarhia, deoarece se afla mai aproape de degetul lui Dumnezeu, pentru a-si savarsi meseria de borfasi de sentimente.
Convinsi ca au inscris decisiv in mintea electoratului, derbedeii au uitat ceva: romanilor le plac povestile - nu degeaba "piese" precum "Monica Gabor", "Serban Huidu", "Madalina Manole" si "Zavorancele" se joaca cu casa inchisa.
Insa oistea e grea de tot in gard. Telenovelele nu exista, sunt facute din fum. Dintr-un vis nu rezulta realitate, doar amintirea si convingerea ca este de neatis. Asa ca orice tentativa a cuiva de a se adapa de la popularitatea stransa de rege dintr-o data in mijlocul unui popor care-l uitase se va finaliza cu un mare esec.
Basmele exista numai in lumea copiilor, adultii le distrug. Prin urmare diferenta uriasa dintre boierii
