Cercetătorii au aflat motivele pentru care ciocănitorile nu se rănesc la cap în timp ce lovesc scoarţa copacilor în căutarea hranei, descoperirea putând fi utilă pentru conceperea unor echipamente de protecţie pentru capul uman, informează bbc.co.uk, potrivit Mediafax.

Acest studiu, publicat în PLOS One, a fost realizat cu ajutorul unor înregistrări video slow-motion, al unor imagini obţinute cu ajutorul razelor X şi al unor simulări pe computer.

De mulţi ani, specialiştii examinează anatomia craniului ciocănitorilor pentru a descoperi cum reuşesc să nu îşi rănească creierul.

Astfel, aceste păsări au un spaţiu subdural mic între creier şi craniu astfel încât acest organ nu are suficient spaţiu pentru a se mişca, aşa cum se întâmplă în cazul oamenilor. De asemenea, lungimea creierului din partea superioară în cea inferioară a craniului este mai mare decât cea din faţă în partea anterioară, deci forţa acţionată asupra craniului în urma impactului este preluată de o regiune mai mare a creierului.

Cercetătorii au descoperit trei factori care protejează creierul ciocănitorilor. Primul este hioidul - echivalentul mărului lui Adam uman -, un os foarte bine dezvoltat care porneşte din partea inferioară a ciocului, face o buclă prin nări, dedesubt şi în partea inferioară a craniului şi se opreşte la frunte. Hioidul acţionează ca o centură de siguranţă a creierului, mai ales după impactul iniţial.

Totodată, partea inferioară şi cea superioară a ciocului sunt inegale, la fel şi forţa transmisă de la vârful ciocului, iar această asimetrie uşurează greutatea aplicată asupra creierului.

De asemenea, structurile osoase spongioase plate din diferite puncte ale craniului ajută la distribuirea forţelor aplicate asupra craniului.

Ming Zhang, de la Universitatea Politehnică din Hong Kong, coordonatorul acestui studiu, a declarat că creierul ciocăn