Am ezitat mult pana sa aleg o ultima parte in trilogia reformei necesare in Romania. Am inceput sa scriu despre munca si raportul cultural la aceasta, dar am abandonat dupa o jumatate de pagina si dupa ce un bun prieten m-a avertizat sa nu fiu prea protestant ca nu voi fi inteles (deja a fi la timp e o cerinta protestanta… Cel putin istoric…).
Discutiile in jurul legii “asistentei” sociale mi-au atras atentia, mai ales ca termenul este folosit si preferat in locul altora posibile, cel din titlu fiind doar o propunere pe care o voi argumenta din perspectiva bio-antropologica. Accentuez asupra acestui fapt, caci pana acum argumentele citite se afla mai degraba in spectrul politic, ideologic sau si sentimental.
Omul este o specie care face parte din putinele specii “eusociale” – vreo douasprezece la numar – alaturi, printre altele, de furnici, termite, albine, si un popandau obscur. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca solutia pentru supravietuire este inteleasa ca solutie de grup si genereaza practici de diviziune a functiunilor bio- sociale . Noi am numi acest lucru diviziunea muncii, insa ea ajunge la nivel biologic – suficient sa ne gandim ca furnicile cedeaza capacitatea reproductiva unei singure femele, celelalte durori devenind sterile lucratoare. Aceste specii eusociale sunt singurele care construiesc structuri complexe de locuire, mai mult sau mai putin permanente, si care efectiv asigura solidaritatea de grup necesara supravietuirii.
Acum, in lumea biologilor exista o explicatie dominanta a altruismului care se intalneste peste tot in lumea vie, eusociala sau nu, bazata pe reducerea teoriei lui Darwin la interpretarea urmatoare: fiecare individ este interesat sa isi transmita genele si asta ar fi generatorul principal al solidaritatii care se manifesta in grupul inrudit – haita, clan, etc. Astfel, unii indivizi se sacrifica pentru perpet
