Şi pentru că tot am apucat să discutăm despre fanatism, într-o lume tot mai fanatică, să-i dăm cuvântul, din nou, unui „doctor în fanatism“: Amos Oz.
Scriitorul israelian, renegat de fanaticii evrei şi hulit de cei arabi, face o radiografie profundă a acestei infirmităţi umane, în cartea sa „Cum să lecuieşti un fanatic" (Editura Humanitas, 2007).
„Esenţa fanatismului este dorinţa de a-i sili pe ceilalţi să se schimbe. Obişnuita tendinţă de a-l face pe vecin mai bun, de a schimba obiceiurile partenerului de viaţă, de a-ţi manevra copilul sau de a-ţi aduce fratele pe calea cea bună, în loc să-i laşi în legea lor. Fanaticul este o făptură care debordează de generozitate. Fanaticul este un mare altruist. Adesea, fanaticul este mai interesat de tine decât de el însuşi. Vrea să-ţi salveze sufletul, vrea să te mântuiască, vrea să te scoată din robia păcatelor, greşelilor, fumatului, credinţei sau lipsei de credinţă, vrea să-ţi îmbunătăţească alimentaţia sau să te vindece de năravul băuturii ori al votării cu cine nu trebuie.
Fanaticului îi pasă foarte mult de tine; fie că stă atârnat de gâtul tău, pentru că te iubeşte la nebunie, fie îţi sare la beregată, în cazul în care se dovedeşte că nu poţi fi mântuit. Oricum, din punct de vedere topografic, atârnarea de gâtul tău sau săritul la beregată este aproape acelaşi gest.
Într-un fel sau altul, fanaticul este mai interesat de tine decât de sine, pentru simplul motiv că sinele lui este foarte redus sau chiar inexistent. Domnul Osama bin Laden şi cei de teapa lui nu urăsc Occidentul, şi cu asta basta. Nu e aşa de simplu. Eu cred mai degrabă că vor să vă mântuiască; vor să vă elibereze - să ne elibereze - de valorile noastre hidoase, de materialism, de pluralism, de democraţie, de libertatea cuvântului, de emanciparea femeilor... Toate acestea, susţin fundamentaliştii islamici, sunt foarte, foarte nocive p
