Instituţia a avut „situaţii în care s-au pierdut momente operative de constatare a infracţiunilor flagrante datorită faptului că nu s-au transcris în timp util convorbirile telefonice interceptate ori nu a fost pusă în aplicare de îndată autorizaţia de interceptare în mediul ambiental ori de înregistrare de imagini şi de localizare"
Parchetul Tribunalului Constanţa nu ascultă telefoanele, nu pune microfoane şi nici nu urmăreşte suspecţi. Sau, cel puţin, din lipsă de oameni, nu o face „în timp util". Condiţii în care, nu o dată, infracţiuni flagrante nu au mai putut fi probate. Scurt şi cuprinzător, aceasta ar fi concluzia care se desprinde din datele oficiale puse la dispoziţie de reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, pe site-ul oficial al instituţiei.
Isteria convorbirilor interceptate şi a aşa-zişilor „băieţi cu ochii albaştri" a cuprins România în ultimii ani, şi Constanţa deopotrivă. În urmă cu aproximativ un an, şeful DIICOT Constanţa, procurorul şef Laurenţiu Bratosin, dădea asigurări că interceptările se fac exclusiv în baza autorizaţiilor emise de instanţele de judecată, pentru o perioadă clar determinată de timp şi numai în cazul în care există suficiente indicii pentru ca procurorii să ceară autorizarea interceptărilor. Teoria conspiraţiei pare însă a fi mai puternică decât asigurările legale, oficiale, cetăţenii obişnuiţi crezând în continuare că sunt ascultaţi non-stop de reprezentanţii unora din multiplele servicii secrete la care România este campioană. Şi totuşi, activitatea Parchetului Tribunalului Constanţa vine să contrazică puternic această credinţă: potrivit raportului de activitate pentru anul trecut, se pare că procurorii constănţeni uneori nu ascultă telefoanele nici măcar când sunt mandataţi de instanţă în sensul acesta! Motivul? Oarecum îngrijorător, privit în ansamblu: „lipsa acută de personal". Iar taman a
