A fost suficientă o noapte albă pentru salvarea Europei? Sau urmează să ne convingem? Şi totuşi, ce au aflat românii despre summitul decisiv din zona euro? Ce se ştie, la nivel local, despre setul de măsuri, adoptate de către cele 27 state membre UE, în stare să rezolve nu numai "nevoia de a asigura finanţarea pe termen mediu a băncilor, pentru a evita o criză a creditelor şi pentru a proteja fluxul de credit către economia reală", ci şi situaţia dramatică din România?
Oare, sunt întrebări al căror răspuns e posibil să fie cunoscut şi de masele de oameni suferinzi de la noi, ce trec prin toate încercările iadului crizei?
Sau cum s-a exprimat, deunăzi, un cetăţean de pe plaiurile noastre, întrebat de către un reporter Tv ce părere are de "situaţia actuală": E criză de sărăcie!, a răspuns omul, pe un ton conspirativ…
"Criza de sărăcie" românească are multe şi adânci rădăcini în jurul cărora au săpat cu sârg, autorităţile decizionale - trecute şi prezente - de pe malurile Dâmboviţei, făcând două decenii de… nopţi albe… întru relaxare şi îmbuibare.
Deh, era de lucru pentru găsirea culoarele potrivite spre huzurul la care aspirau!
Nu încape îndoială că aceiaşi tovarăşi care, din '90 încoace, au făcut tot ce era posibil pentru "amuţirea" economiei autohtone, au fost prinşi de criza economică şi finaciară mondială exact la capătul urcuşului spre popriul lor ţel. Iar după ce li s-a împlinit dorinţa, aceea de a face una cu pământul tot ce însemna producţie românească get-beget, s-au gândit că n-ar fi rău să mai dea o raită prin ce se mai salvase, ca prin minune, de la instinctele lor rapace…
Şi totuşi, cine anume ne asigură că peste noaptea albă a Europei unite nu se va lăsa, pentru fiecare român care trăieşte dintr-un salariu mizer, noaptea sărăciei fără frontiere?! Ameninţarea exista, oricum, dincolo de noaptea marilor căutări a soluţ
