Iata ca scenariile privind apocalipsa Uniunii Europene nu mai par chiar fantasmagorii. La capatul a zece ore de transpiratii (ce sacrificiu!), stirea salvarii, in extremis, a Greciei a fost pronuntata de catre slinosii continentului ca si cand ar fi reusit sa evite tsunami-ul financiar, nu sa-l convinga sa mai stea o perioada pe fundul lui.

Marea familie europeana n-o fi ajuns ea la faliment inca, dar colapsul ideii care a incercat sa aplice aceeasi schema de societate in toate statele membre, fara a tine cont de particularitati si traditii, este evident.

Daca pana ieri buticarii eleni lucrau doua ore pe zi si nu taiau chitanta, acum pot presta 30 de minute pe saptamana, deoarece are cine sa achite nota de plata.

La bugetari li se va da si al 16-lea salariu, vor putea sa circule gratis cu metroul olimpiadei mileniilor si vor rade de buticarii de pe cealalta parte a strazii, care inchid pravalia seara tarziu. Turcii.

Si asta drept rasplata pentru ca stateau unii in antichitate cu picioarele in lighean si nasteau modele pentru ca mai tarziu sa fraudeze bani europeni, iar in timpul liber sa mulga cu o mana caprele si cu cealalta sa strige lozinci - fata de Grecia, orice farama de comunism de ONG din indiferent care tara europeana pare "Alunelu".

La prima vedere, cifrele suna istet: Facilitatea pentru Stabilitate Europeana creste la un trilion de euro, datoria grecilor scade la jumatate. Dar, daca isi imagineaza cineva ca bancile si statele creditoare nu vor incerca sa recupereze ce pierd la un calcul contabil de opereta, se insala.

In capitalism nu exista cadouri si nu o spun deoarece as visa, in taina, sa ma mut la Phenian. Ci deoarece, acolo unde se decide cand se inverseaza polii peste noapte si cat zahar trebuie sa manance un jamaican, o criza de superproductie nu a fost rezolvata trimitand surp