Adunate, cronicile despre artiştii timişoreni şi bănăţeni, publicate aici, ar putea să acopere un întreg sezon. Şi, în speranţa că nu este prea mult, închei acest ciclu cu un grupaj de artişti care s-au reunit la Galeriile Artex, din Râmnicu Vâlcea, sub patronimicul Qu(art)et, parcă ţinând să amintească de prea binecunoscutele formule 111 şi Sigma, grupări care au marcat atât de bine arta contemporană românească.

Artiştii care au expus la Râmnicu Vâlcea sunt profesori la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara şi e drept să-i legăm, nu atât de tradiţia instaurată aici, cât mai ales de înclinaţia şcolii timişorene spre cercetarea unor modalităţi de exprimare pe cât de diverse, pe atât de tranşante în favoarea individualităţii. Au expus, deci, Adriana Lucaciu, decanul facultăţii, Doina Mihăilescu, şefa Secţiei de Restaurare, Alexandru Jakabhazi, profesor la Secţia Arte Decorative, precum şi colegul lor, conferenţiar Dacian Andoni. Filiala artiştilor plastici vâlceni are această iniţiativă la puţin timp după excepţionalul salon din vară, la care au participat peste 400 de artişti din România, despre care nu am scris aici, dacă asta ar putea fi o scuză, pentru că a fost atâta artă acolo, încât ar fi produs indigestie cerebrală şi celui mai exuberant critic de artă. În fine, vom avea, însă, răgazul să ne ocupăm de această manifestare în momentul când va apărea albumul salonului. Înainte de orice comentariu, referitor la expoziţia artiştilor timişoreni de la Râmnicu Vâlcea, ne simţim obligaţi să facem precizarea că în toate lucrările expuse se resimte traseul elaborat al antecesorilor şi, cu toate că artiştii vin din şcoli diferite (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara), creuzetul bănăţean le-a amprentat opera cu pecetea locului.

1. Adriana Lucaciu: „Scadeîncet văzând cu ochii faţa ta/peste tot mai smochinită faţa mea”. Acest vers al lui Nichita Stănescu mi