Ce s-ar intimpla daca decedatii ar fi inlocuiti de un personal de serviciu, care sa le joace rolul si, in fapt, sa in-locuiasca spatiul gol lasat de cei disparuti in anturajul celor dragi, ramasi in viata. Dupa fabula Kynodontas, al doilea lung-metraj de interes festivalier al grecului Yorgos Lanthimos, Alpis,isi ilustreaza scenariul pornind de la o intrebare de tipul „ce-ar fi daca". Neinteresindu-l sa oglindeasca in sensul mimesisului, Lanthimos testeaza ideea substituirii: ce s-ar intimpla daca decedatii ar fi inlocuiti de un personal de serviciu, care sa le joace rolul si, in fapt, sa in-locuiasca spatiul gol lasat de cei disparuti in anturajul celor dragi, ramasi in viata. O idee macabra. Lanthimos n-o urmareste la nivel filozofic, ci mai degraba ca proiect de cercetare al interrelationarii umane in acest tip de aranjament. Cum se comporta parintii cu fata cea noua, dupa ce fata cea veche (adica fata lor), tenismena, moare intr-un accident de masina? Fata cea noua le propune sa o inlocuiasca pe cea disparuta si, astfel, preia, ca un actor, datele personajului. In primul rind poarta echipament de tenis; apoi, prin discutii directe cu parintii, se documenteaza vizavi de replicile uzuale ale tenismenei dupa antrenament. I se atrage atentia ca apa pe care o bea e insuficienta, raportata la cele doua ore de antrenament zilnic. Inlocuitorii sint trei, insa firma lor se numeste „Alpii" doar din doua motive: 1. acest nume nu atrage atentia asupra activitatii firmei, si 2. Alpii sint de neinlocuit. A doua inlocuitoare practica gimnastica ritmica, iar dorinta ei cea mai arzatoare este sa-si faca exercitiul pe muzica pop. Antrenorul ei, insa, ii tot da cu Carmina Burana, sustinind ca fata nu e pregatita pentru pop. In intreg filmul, pledoaria pentru naturalete e construita sistematic pe exemple de falsitate extrema, Lanthimos contribuind cu propriul sau concept de fabula a