E bine, slavă Domnului, că odată cu vârsta patimile se mai potolesc. Am scris la viaţa mea despre Adrian Năstase, până prin 2004, tot ceea ce hârtia putea suporta. Mă simţeam ca într-un război în care nu se iau prizonieri, unde orice este permis pentru a câştiga. Imberbi şi naivi, credeam că o facem într-un scop nobil, în numele “democraţiei”. Şi ce importanţi ne mai simţeam: samuraii libertăţii, cei 10.000 de nemuritori, spartanii societăţii civile… Vax! După ce l-am cunoscut în opoziţie, mi-am dat seama că Adrian Năstase este o capacitate. E drept, o lăsase mai moale cu aroganţele, dar rămăsese înzestrat cu o ironie teribilă. Iar umorul e apanajul celor inteligenţi! Opoziţia l-a tăbăcit bine. L-au trădat destui! Că veni vorba, e destul de jenant să-l trimiţi în judecată pe fostul şef al Executivului pentru nişte termopane chinezeşti. Altceva n-aţi găsit? Şi Traian Băsescu a fost până la urmă nevoit să admită că Năstase a fost cel mai bun premier postdecembrist. Tardivă constatare, dar binemeritată, pe de altă parte. Şi astăzi, la ora când scriu aceste rânduri, consider că Adrian Năstase este cel mai capabil PSD-ist. Pentru prima oară, îi dau dreptate lui Ion Iliescu, deşi îmi vine să-mi tai mâna cu care scriu: Năstase e bun de premier! Dacă nu era social-democrat şi nu îi frecventa pe Iliescu şi pe Ponta, zău că m-aş aventura în politică alături de el. Dar sunt prea multe lucruri care ne despart: în primul rând, sunt de dreapta. Rămâne să-i urmăresc cariera de pe margine, ca un chibiţ, pentru că Năstase mai are multe de spus! Şi merită folosit în interesul ţării!
PS: Ştiaţi că programul “Cornul şi laptele” nu-i aparţine lui Năstase? Primul care l-a utilizat în România a fost Mareşalul Antonescu, în 1941!
