Epidemiologia, patogenia, tabloul clinic, investigaţiile paraclinice, tratamentul şi profilaxia infecţiilor cu rotavirus sunt discutate în articolul semnat de dl dr. Ştefan Lazăr, dna dr. Simona Tetradov şi dl prof. dr. Emanoil Ceauşu.

Boala diareică acută încă reprezintă o cauză importantă de mortalitate infantilă, în lume fiind raportate aproximativ 5–10 milioane decese anual. Dacă în trecut bolile cu etiologie bacteriană (holera, dizenteria bacilară, febra tifoidă) ocupau o poziţie dominantă, prin epidemii cu rată crescută de răspândire şi mortalitate ridicată, odată cu elevarea gradului de sanitaţie şi a introducerii pe scară largă a tratamentelor antibiotice specifice, rolul acestora a scăzut, devenind predominante, în ultimele decenii, afecţiunile virale. Astfel, în prezent, gastroenterocolitele acute virale au devenit principalele afecţiuni infecţioase digestive la grupele mici de vârstă (sugar–preşcolar), cel mai frecvent între trei luni şi doi ani. Această patologie reprezintă nu numai o importantă cauză de mortalitate infantilă, ci şi una de creştere a morbidităţii prin alte boli, secundar deshidratării şi malnutriţiei produse de diaree în multe cazuri. Gastroenterocolitele acute virale sunt determinate, în principal, de rotavirusuri, calicivirusuri, adenovirusuri şi astrovirusuri. O varietate de alte virusuri (toravirusuri, coronavirusuri, picornavirusuri) pot cauza diaree, dar importanţa acestora în producerea bolii rămâne neclară, în special din cauza dificultăţilor de diagnostic pe scară largă. Rotavirusul rămâne cauza cea mai importantă de boală diareică la sugar şi copilul mic, toţi autorii fiind de acord că, până la vârsta de cinci ani, aproape orice copil din lume a fost infectat cu acest virus cel puţin o dată. Rotavirusul face parte din familia Reoviridae, ce reuneşte un grup larg de virusuri, agenţi patogeni ai animalelor, i