Depresia sau tristetea patologica apare, de cele mai multe ori, in urma unor mari suparari sau dezamagiri puternice si, cum acestea nu ocolesc pe nimeni, cam fiecare om trece, macar o data in viata, prin aceasta stare.

Depinde insa, de gradul de suportabilitate al fiecaruia, de cat de puternic este ca sa nu se lase doborat, de timpul necesar ca sa accepte o noua realitate sau o alta situatie.

De regula, depresia se manifesta prin tristete, lipsa sperantei, anxietate, pierderea placerii de a trai si de a-ti urmari planurile personale, disperare, dezinteres major fata de propria-ti persoana si de ceea ce urmeaza sa-ti rezerve viitorul. Cu alte cuvinte, depresivul are impresia ca lumea, viata s-au oprit pentru el, ca nu va mai avea pentru ce trai, ca nimic si nimeni nu-l va mai putea bucura vreodata.

De aici, de la aceasta stare neagra, incarcata de pesimism, apare si cea mai mare greseala pe care o poate face un suferind intr-o asemenea situatie, si anume izolarea de cei din jur, convins fiind ca problema lui nu are solutii de rezolvare si ca el nu mai poate fi inteles.

Depresia are si simptome fizice

Izolarea, singuratatea, lipsa dialogului, cortina intunecata pe care singur ai tras-o intre tine si lumea mare, de afara, nu fac decat sa accentueze simptomele depresiei care se manifesta destul de puternic si in plan fizic, prin dureri de cap, oboseala, cel mai adesea nejustificata, stari de ameteala, lipsa poftei de mancare, insomnii.

Accepta ce ti s-a intamplat - gandeste-te ca undeva, departe sau foarte aproape, exista persoane mai lovite decat tine, mai greu incercate de viata - si iesi din casa, iesi din izolare chiar daca ti-e greu, chiar daca simti ca pentru asta trebuie sa faci un efort peste puterile tale. Pentru binele tau, acest supraefort merita facut.

Plimba-te, indiferent de