Închid ochii şi mă gândesc la el
atât de mult încât
el începe să existe
Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă
unde mâna mea îşi depune
icrele scrisului. Din timp în timp
îi disting paşii mărunţi pe pervazul ferestrei
îl aud furişându-se pe cablul tv
ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc
Acum e încă devreme, nu ne putem
vedea la faţă. Dar îi simt respiraţia
apropiindu-se tot mai mult de păpădia
trupului meu
Hei, bestie străvezie, ştiu că eşti undeva în preajmă
poate chiar stai la aceeaşi masă cu mine
în timp ce îmi scriu poemul
ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape,
stai şi îmi adulmeci spaima. Înfricoşat, eu îţi măsor
tristeţea şi disperarea
Acum e încă devreme, acum
ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineaţa
un soare transparent se mai risipeşte printre copaci
pentru mine. Sufletul meu
se mai poate îmbăta de aer şi univers –
semn că întotdeauna ai fost dispus
să-mi mai dai
o şansă
Închid ochii şi mă gândesc la el
atât de mult încât
el începe să existe
Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă
unde mâna mea îşi depune
icrele scrisului. Din timp în timp
îi disting paşii mărunţi pe pervazul ferestrei
îl aud furişându-se pe cablul tv
ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc
Acum e încă devreme, nu ne putem
vedea la faţă. Dar îi simt respiraţia
apropiindu-se tot mai mult de păpădia
trupului meu
Hei, bestie străvezie, ştiu că eşti undeva în preajmă
poate chiar stai la aceeaşi masă cu mine
în timp ce îmi scriu poemul
ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape,
stai şi îmi adulmeci spaima. Înfricoşat, eu îţi măsor
tristeţea şi disperarea
Acum e încă dev
