Ivan Patzaichin într-un interviu nonconformist acordat în cadrul campaniei "Rock FM dă un chopper unui mare rocker"

Ivan Patzaichin. Cine nu a auzit de Ivan, copilul născut la Mila 23 care şi-a croit drum spre celebritate cu vîsla sau cu pagaia? Este eroul lipovenilor din Deltă, omul pe care-l văd acum rar pe acasă. Mai des la televizor. E însă idolul tuturor acelora care urcă în canoe pentru prima dată şi visează să egaleze măcar pe sfert performanţele lui.

- Care era cel mai mare vis al dumneavoastră atunci cînd eraţi copil şi mergeaţi la şcoală cu barca?

- M-am născut în barcă, cum s-ar zice. Eram conştient că acolo nu puteam să rămîn decît pescar fruntaş, eventual, şi atunci visul meu era să plec, să încerc şi altceva. Vedeam avioane zburînd deasupra Deltei şi mă gîndeam să mă fac aviator.

- Chiar voiaţi să vă faceţi aviator?

- Erau vise de copil. Nici nu văzusem în realitate un avion pînă atunci, dar le vedeam zburînd deasupra şi mă gîndeam: "Ce frumos ar fi să conduc şi eu unul!". Apoi profesor de fizică, iar apoi, văzînd consăteni de-ai mei că au ieşit campioni mondiali, am zis: "Eu de ce să nu ies campion mondial şi olimpic?".

"Căram lemne cu barca şi vîsleam cîte 40 de kilometri"

- Cînd aţi început să vîsliţi?

- Aaa, de cînd mă ştiu. În orice caz, nu ajunsesem la şcoală. Mergeam cu barca foarte mult, vîsleam kilometri întregi. Plecam, de exemplu, o dată, de două ori pe an toamna, mergeam cu tata să aducem lemne pentru iarnă. Plecam seara ca să ajungem dimineaţa la locul destinaţiei. Toată noaptea trăgeam la rame. Ziua încărcam lemne în barcă şi seara plecam înapoi spre casă. Vă daţi seama, erau cam 35-40 de kilometri să tragi la rame. Şi nu aveam atunci mai mult de 14-15 ani!

- Vă gîndeaţi la acest lucru ca la un fel de antrenament sau era doar o necesitate pentru tra