La nicio zi după summit-ul prin care liderii europeni au elaborat un plan amplu anticriză, calificat de preşedintele francez Nicolas Sarkozy drept un "răspuns global, ambiţios, credibil la criza care mătură zona euro", au început să apară primele îndoieli legate de principalele măsuri pe care se bazează liderii europeni. Pe hârtie, măsurile adoptate de liderii europeni sunt clare, hotărâte şi decisive pentru contracararea crizei datoriilor suverane. Istoria ne arată însă că realitatea este diferită de teorie. Nu trebuie uitat faptul că acesta a fost al 14-lea summit din ultimii doi ani în care Europa a promis Greciei solidaritate, iar paşi decisivi păreau a fi luaţi şi după reuniunea din iulie. Atunci, în loc să se remedieze criza datoriilor suverane, turbulenţele de pe pieţele financiare s-au agravat. De aceea, contează mult modul şi rapiditatea cu care vor fi implementate măsurile anticriză şi felul în care ele vor fi validate de piaţă.

Reducerea datoriilor Greciei cu 100 mld. euro, majorarea capacităţii de creditare a fondului european de stabilitate financiară (EFSF) pentru susţinerea statelor aflate în dificultate la 1.000 mld. euro şi recapitalizarea băncilor sunt cele trei coordonate principale sub care s-a desfăşurat cel mai important summit UE din ultimii doi ani. Printre concluziile la care s-a ajuns după summit se mai numără angajamentul Italiei de a lua noi măsuri fiscale, consolidarea rolului jucat de FMI în combaterea crizei euro şi decizia Băncii Centrale Europene (BCE) de a continua achiziţiile de obligaţiuni de pe piaţa secundară pentru a menţine sub control costurile de finanţare ale statelor aflate în dificultate. Toate acestea reprezintă măsuri ambiţioase, fără precedent şi au ca scop restabilirea încrederii de pe pieţe.

Efectul summit-ului s-a resimţit imediat pe burse, unde indicii au crescut susţinut.

Cu o jumătate