Lumea Teatrului „Bulandra” poartă pecetea spiritului lui LIVIU CIULEI. Modernitatea teatrului românesc se defineşte prin opera acestui geniu. Liviu Ciulei a fost cu adevărat un geniu absolut al timpului meu. Iar mintea lui fabuloasă a dat sclipire ideilor lui şi i-a înnobilat pe toţi cei care i-au fost mai mult sau mai puţin în preajmă. Fondul solid al conceptelor s-a transformat în forme infinite care au vorbit despre arta pură. Creată, trăită şi asumată de un spirit renascentist. Vibraţia pe care o producea fiinţa lui, seducţia inteligenţei, desfacerea sensurilor unui cuvînt, unui text, conexiunile vaste, elaborarea unui gînd, pedanteria lucrului, respectul faţă de sine şi, deopotrivă, faţă de toţi ceilalţi, relaţia între cuvînt şi imagine, intuiţia faţă de datele excepţionale ale unui actor, situarea faţă de viaţă, artă şi lume mi se par a fi unice şi irepetabile în această dimensiune. A fost mereu înaintea timpului.

M-am gîndit mereu că revenirea, după 1989, a Maeştrilor este o terapie. Un fel de şcoală deschisă, fără frontiere, fără generaţii, fără orgolii. Un spaţiu al spiritului. Magic. LIVIU CIULEI este, poate, cea mai complexă personalitate teatrală: scenograf, actor, regizor de teatru şi de film, formator de şcoală. Un model şi un prieten, totodată. El a strîns la „Bulandra” cele mai importante şi promiţătoare nume, cu care a pus bazele unui univers artistic profund. Şi astăzi, cuvintele lui, şoaptele, gesturile, dialogul de pe scenă cu actorii plutesc în aerul Teatrului „Bulandra”. Liviu Ciulei: un magician care face şi desface totul pe insula teatrului, ca Prospero pe insula lui.

Primesc vestea dispariţiei lui cu o durere profundă. Devastatoare. Liviu Ciulei a fost acel axis mundi pentru teatrul românesc. Parcă nimic rău nu s-a putut întîmpla chiar pînă la capăt pentru că domnia sa era în viaţă şi ar fi putut afla. Limita răului din